Patricia-Maria Pană blog

La tine-n suflet cum mai e? Cald? Bine? Sau e rece și obscur? Ai trecut prin atâtea lucruri rele încât crezi că îți e bine, dar nu e deloc așa. Mereu e loc de mai bine și de foarte bine. Ruinele sufletului tău încep să devină o atracție turistică pentru orice străin care pășește pragul zâmbetului tău larg. Ai un zâmbet frumos, știi deja că intimidează până și o inimă de fier . Dar te ascunzi, te ascunzi în spatele lui și te doare. Ai devenit dependentă de bine și de tot ce îți face bine, dar ai ceva ce îți face bine? Cred că ai avut și nu prea mai ai și asta te debusolează și mai tare. Plasa de povești în care te-a atras a fost mult prea mare pentru sufletul tău fragil, iar când aceasta s-a rupt ai căzut în marele neant al lumii. Te-ai văzut singură și ai început să plângi. Și ai plâns multe zile lumină și încă o mai faci. Înoți în marea de speranțe pe care încă o mai ai în inima ta care abia mai pulsează într-un ritm destul de bizar și destul de încet. Simți că duci lipsă de t

Toată lumea vorbește, toată lumea știe tot ce s-a întâmplat. Normal, stă în sângele românului spiritul acesta de detectiv care le știe pe toate cu mult timp înainte ca ceva să se întâmple. Poporul român e ca Tanti Floricica de la parter care știe tot ce mișcă și cine intră în bloc zilnic. Pot doar să spun că e îngrozitor ce s-a întâmplat în Colectiv, m-a marcat. Nu am cuvinte, nimeni nu le mai are. Mă gândesc zilnic la faptul că puteam să fiu și eu acolo. Puteau să fie cei dragi mie. E un loc în care am fost și mi-a plăcut și aș mai fi mers și altă dată.  Oameni nevinovați plătesc acum pentru neregulile din țara asta. Nu sunt în măsură să spun cine e vinovatul pentru ceea ce s-a întâmplat, nu am puterea asta și nici nu vreau să o am. Am plâns la numeroasele știri, articole sau interviuri cu cei care au reușit să scape din infern sau care au salvat vieți. Sunt convinsă că nu sunt singura. Dar oare e de ajuns? Revine totul la normal? Niciodată. E o rană mult prea mare pentru