Fericirea nu există

Hai să îți spun ceva: fericirea nu există. Punct. 
Iartă-mă, fericirea nu există așa cum crezi tu.

Știi momentele alea în care erai fericit și nimic nu putea schimba asta? Ei bine, nu au fost tocmai reale. Fericirea e doar o născocire meschină a minții tale care tânjește după momentele în care tu crezi că ești fericit. Și îți alimentează ideea asta zi de zi, fără ca tu să știi măcar. Știi tu..momentele alea care crezi că nu se vor sfârși niciodată și care pot dispărea cât ai clipi. 

Te-ai gândit vreodată ce anume te face fericit? 

Câte lucruri să fie? 2-3? Nenumărate?

Și dacă în timp ce ai citit asta te-ai gândit la lucruri materiale, permite-mi să te contrazic. Nu vei găsi niciodată fericirea în obiecte, deci pot spune că ai trăit în minciună până acum. Niciodată nu vei cunoaște cu adevărat cele câteva secunde de magie numite ”fericire”, atâta timp cât nu le cauți unde trebuie. 

Lasă-mă să te ajut.

Fericirea e multicoloră, e praf de zâne și pudră cosmică. 

Fericirea e sclipirea din ochi a persoanei iubite care te vede după mult timp și nu se mai poate dezlipi de chipul tău.

Fericirea e copilul care aleargă pe maidan cu mâinile pline de bomboane de ciocolată îmbibate în țărână.  

Fericirea e și prima ploaie din sufletul tău după o lungă secetă de tristețe.
Fericirea e soarele care te trezește dimineața chiar dacă îți doreai să dormi până târziu.
Fericirea e piesa de teatru care ți-a plăcut atât de mult și la care încă te gândești, chiar dacă a trecut ceva timp de atunci.
Fericirea e artistul care și-ar da și sufletul pe scenă, chiar dacă sala nu e plină și nici măcar jumătate.
Fericirea e câmpia plină de flori în bătaia vântului.

Fericirea e marea liniștită, fără valuri.

Ah, da...asta era. Fericirea e liniște și atât...
Sau poate ești chiar tu. Da, tu ești fericirea.