Sfârșit.
„Mă întreb: cum poate trăi un om 70-80 de ani când e fragil ca un ou?”
Și uite că a reușit să păcălească viața 79 de ani.
Să vă dau câteva indicii banale, zic eu.
Teatru, film, teatru, film, teatru, film, teatru, film.
Am uitat să vă spun că erau doar două.
Sper că nu e prea mare îndrăzneala mea să încerc să scriu despre unul dintre marii actori ai țării noastre. Sper că de acolo de unde e acum se va bucura că o fac și nu mă va critica.
Personal nu am avut onoarea să îl întâlnesc și nici nu vă imaginați cât de mare îmi este regretul. Un simplu ecran de sticlă mi-a transmis tot ce putea face mai bine acest mare artist. Teatru.
Sună banal? Pentru mine nu, chiar deloc. Pentru mine sună magic și așa va suna până când îi voi călca pe urme.
Să vedem, un chip expresiv din lumea teatrului, un om cu bun-simț și venerat de iubitorii de teatru.
Marele Marin Moraru a părăsit lumea asta pentru a merge într-una mai bună. Prieteni dragi l-au așteptat acolo și cu siguranță s-a bucurat să îi revadă. Dar nouă ce ne-a rămas dacă el a plecat? Suntem singuri? Nu.
Ne-au rămas toate amintirile lui. Fiecare piesă, fiecare film, fiecare rol...toate vor rămâne în amintirea noastră și nu vor pleca vreodată..nici dacă ne dorim asta.
„Sunt și Crăcănel, sunt și Take..” declara maestrul într-un interviu. Rolurile i se potriveau mănușă, emoția și grimasa nu aveau egal.
Florin Zamfirescu spunea că „era o păpușă vie, era fenomenal!”. Și chiar era.
Juca minunat alături de Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Radu Beligan...Oh, bunul Beligan. Prietenii dragi care l-au vegheat o vreme și care acum l-au primit în lumea lor.
Mare actor, suflet blând și nu în ultimul rând dascăl. Marcel Iureș vă spune ceva? Ei bine, ar trebui.
Dar Marian Râlea? Poate numele nu vă spune prea multe, dar rolul sigur vă va reaminti de copilărie.
Magicianul? Chiar el. Doar doi dintre oamenii pe care i-a format.
Maestrul Marin Moraru ne-a lăsat mult mai multe decât vă pot spune eu și știți și voi asta fără să o spuneți. Iubitori de teatru sau nu, cu siguranță vă amintiți de cel puțin un rol pe care l-a interpretat cu succes.
Ai nevoie de multe pentru a fi un actor bun, dar pentru a fi un actor senzațional ai nevoie de mult mai multe. Nu știu dacă voi ajunge vreodată un asemenea actor, dar știu că îmi voi aminti de vorbele acestui mare om: „Această meserie se face numai cu prietenie și dragoste. Și multă sensibilitate. Cine face altfel meseria asta, nu este actor!”.
Drum bun, maestre!
Sursă foto: www.ziarulmetropolis.ro
Și uite că a reușit să păcălească viața 79 de ani.
Să vă dau câteva indicii banale, zic eu.
Teatru, film, teatru, film, teatru, film, teatru, film.
Am uitat să vă spun că erau doar două.
Sper că nu e prea mare îndrăzneala mea să încerc să scriu despre unul dintre marii actori ai țării noastre. Sper că de acolo de unde e acum se va bucura că o fac și nu mă va critica.
Personal nu am avut onoarea să îl întâlnesc și nici nu vă imaginați cât de mare îmi este regretul. Un simplu ecran de sticlă mi-a transmis tot ce putea face mai bine acest mare artist. Teatru.
Sună banal? Pentru mine nu, chiar deloc. Pentru mine sună magic și așa va suna până când îi voi călca pe urme.
Să vedem, un chip expresiv din lumea teatrului, un om cu bun-simț și venerat de iubitorii de teatru.
Marele Marin Moraru a părăsit lumea asta pentru a merge într-una mai bună. Prieteni dragi l-au așteptat acolo și cu siguranță s-a bucurat să îi revadă. Dar nouă ce ne-a rămas dacă el a plecat? Suntem singuri? Nu.
Ne-au rămas toate amintirile lui. Fiecare piesă, fiecare film, fiecare rol...toate vor rămâne în amintirea noastră și nu vor pleca vreodată..nici dacă ne dorim asta.
„Sunt și Crăcănel, sunt și Take..” declara maestrul într-un interviu. Rolurile i se potriveau mănușă, emoția și grimasa nu aveau egal.
Florin Zamfirescu spunea că „era o păpușă vie, era fenomenal!”. Și chiar era.
Juca minunat alături de Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Radu Beligan...Oh, bunul Beligan. Prietenii dragi care l-au vegheat o vreme și care acum l-au primit în lumea lor.
Mare actor, suflet blând și nu în ultimul rând dascăl. Marcel Iureș vă spune ceva? Ei bine, ar trebui.
Dar Marian Râlea? Poate numele nu vă spune prea multe, dar rolul sigur vă va reaminti de copilărie.
Magicianul? Chiar el. Doar doi dintre oamenii pe care i-a format.
Maestrul Marin Moraru ne-a lăsat mult mai multe decât vă pot spune eu și știți și voi asta fără să o spuneți. Iubitori de teatru sau nu, cu siguranță vă amintiți de cel puțin un rol pe care l-a interpretat cu succes.
Ai nevoie de multe pentru a fi un actor bun, dar pentru a fi un actor senzațional ai nevoie de mult mai multe. Nu știu dacă voi ajunge vreodată un asemenea actor, dar știu că îmi voi aminti de vorbele acestui mare om: „Această meserie se face numai cu prietenie și dragoste. Și multă sensibilitate. Cine face altfel meseria asta, nu este actor!”.
Drum bun, maestre!
Sursă foto: www.ziarulmetropolis.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu