Sarmalele reci
Crăciun?
Cine e? Cu ce se mănâncă? Se bea? E un film? Gataaaa, știu. E noul model de telefon?
Cred că am greșit filmul.
Am încetat de mult timp să mai iubesc sărbătorile de iarnă. Dacă stau bine să mă gândesc, nici nu știu ce mi-ar putea plăcea.
Am avut o copilărie frumoasă, undeva la țară, departe de tot ce e toxic în lumea asta. Și în copilăria mea, care m-a părăsit de puțin timp, sărbătorile de iarnă aveau miros de brad și pâine caldă făcută de bunica. Colindătorii timizi ne treceau pragul și abia dacă ne priveau în ochi. Erau fericiți că le-ai ascultat urările și nu se așteptau să primească averi la schimb. Așteptam cuminte să vină Moșul, știam că mereu îmi aduce tot ce îmi doresc și lista mea de dorințe era mare.
În dimineața de Crăciun mă trezeam prima și alergam într-un suflet să văd ce cadouri au răsărit sub brad. Toată casa era trezită de micul fluturaș care zburda de fericire pentru că găsise sub brad exact ce își dorea, uneori chiar și mai mult. Nu știu exact de unde venea starea de bine, cred că de la faptul că eram împreună și era liniște, o liniște frumoasă.
Cu părere de rău, ce se întâmplă acum în jurul meu nu are nici cea mai mică legătură cu ceea ce a fost. A fost și s-a dus, gata. Dar asta nu înseamnă că trebuie să mă adaptez, să îmi impun să îmi placă tot circul ăsta pe care îl faceți voi, iubitorii de sărbători contrafăcute. Eu nu îmi amintesc de Crăciun doar atunci când văd reclama de la Coca-Cola sau noua ofertă de la Telekom care îți vâră pe gât câțiva copii drăgălași care vorbesc despre Zâna de Zăpadă. Nu merg în Târgul de Crăciun din Piața Universității doar pentru a-mi face 10000 de poze pe care să le postez pe Facebook până vine primăvara.
Acum se colindă cu mielul, ursul e deja prea mainstream. Nu știu din ce colț al lumii au mai împrumutat și asta... Sunt pline tramvaiele de copii cu mielul în brațe care nici măcar nu sunt în stare să învețe cum trebuie un colind și lălăie ceva acolo, să fie. Oricum suntem în țara ”merge și așa”, nu e panică.
Și mai e și bradul ăla mare din Afi cu care toată lumea vrea poză...
Să nu mai spun de meniul diversiFICAT de pe magnificul Facebook. Știi, toată lumea mănâncă ce ai tu în farfurie și chiar nu mă interesează ce operă de artă ai făcut din salata ta de boeuf. Și dacă stau să mă gândesc mai bine, salata e mai fotogenică decât tine.
Sunteți niște oameni triști, oameni care trăiesc doar din părerile celorlalți. Iubiți Crăciunul doar pentru că e la modă. Dar lasă că e bine, Crăciunul vinde...e comercial peste măsură. Tanti Floricica din tramvai nu mai vinde pixuri sau leucoplast cu rivanol, s-a reprofilat. Acum vinde coronițe de brad și vâsc, zice că dacă te pupi cu cineva sub el în seara de Crăciun, ai noroc în noul an. Superstiții.
Te-am pierdut pe drum? Vezi că nu te trag cu sania, zăpada nu trage la oamenii ca tine.
Și vezi că ți s-au răcit sarmalele la câte poze le-ai făcut...ar fi păcat să le arunci mâine, oricum asta vei face.
Bogăție, ce pot să spun!
Și e așa mult zgomot afară..cred că de la prea multe luminițe.
Cine e? Cu ce se mănâncă? Se bea? E un film? Gataaaa, știu. E noul model de telefon?
Cred că am greșit filmul.
Am încetat de mult timp să mai iubesc sărbătorile de iarnă. Dacă stau bine să mă gândesc, nici nu știu ce mi-ar putea plăcea.
Am avut o copilărie frumoasă, undeva la țară, departe de tot ce e toxic în lumea asta. Și în copilăria mea, care m-a părăsit de puțin timp, sărbătorile de iarnă aveau miros de brad și pâine caldă făcută de bunica. Colindătorii timizi ne treceau pragul și abia dacă ne priveau în ochi. Erau fericiți că le-ai ascultat urările și nu se așteptau să primească averi la schimb. Așteptam cuminte să vină Moșul, știam că mereu îmi aduce tot ce îmi doresc și lista mea de dorințe era mare.
În dimineața de Crăciun mă trezeam prima și alergam într-un suflet să văd ce cadouri au răsărit sub brad. Toată casa era trezită de micul fluturaș care zburda de fericire pentru că găsise sub brad exact ce își dorea, uneori chiar și mai mult. Nu știu exact de unde venea starea de bine, cred că de la faptul că eram împreună și era liniște, o liniște frumoasă.
Cu părere de rău, ce se întâmplă acum în jurul meu nu are nici cea mai mică legătură cu ceea ce a fost. A fost și s-a dus, gata. Dar asta nu înseamnă că trebuie să mă adaptez, să îmi impun să îmi placă tot circul ăsta pe care îl faceți voi, iubitorii de sărbători contrafăcute. Eu nu îmi amintesc de Crăciun doar atunci când văd reclama de la Coca-Cola sau noua ofertă de la Telekom care îți vâră pe gât câțiva copii drăgălași care vorbesc despre Zâna de Zăpadă. Nu merg în Târgul de Crăciun din Piața Universității doar pentru a-mi face 10000 de poze pe care să le postez pe Facebook până vine primăvara.
Acum se colindă cu mielul, ursul e deja prea mainstream. Nu știu din ce colț al lumii au mai împrumutat și asta... Sunt pline tramvaiele de copii cu mielul în brațe care nici măcar nu sunt în stare să învețe cum trebuie un colind și lălăie ceva acolo, să fie. Oricum suntem în țara ”merge și așa”, nu e panică.
Și mai e și bradul ăla mare din Afi cu care toată lumea vrea poză...
Să nu mai spun de meniul diversiFICAT de pe magnificul Facebook. Știi, toată lumea mănâncă ce ai tu în farfurie și chiar nu mă interesează ce operă de artă ai făcut din salata ta de boeuf. Și dacă stau să mă gândesc mai bine, salata e mai fotogenică decât tine.
Sunteți niște oameni triști, oameni care trăiesc doar din părerile celorlalți. Iubiți Crăciunul doar pentru că e la modă. Dar lasă că e bine, Crăciunul vinde...e comercial peste măsură. Tanti Floricica din tramvai nu mai vinde pixuri sau leucoplast cu rivanol, s-a reprofilat. Acum vinde coronițe de brad și vâsc, zice că dacă te pupi cu cineva sub el în seara de Crăciun, ai noroc în noul an. Superstiții.
Te-am pierdut pe drum? Vezi că nu te trag cu sania, zăpada nu trage la oamenii ca tine.
Și vezi că ți s-au răcit sarmalele la câte poze le-ai făcut...ar fi păcat să le arunci mâine, oricum asta vei face.
Bogăție, ce pot să spun!
Și e așa mult zgomot afară..cred că de la prea multe luminițe.
Comentarii
Trimiteți un comentariu