O zi banală de luni
The Walking Dead
Actul 1, Scena 1
O mulțime de zombie se îndreptă către mine și nu știu ce să fac, să mă ascund? unde? Sunt în mijlocul pustietății și nicio sursă de ajutor în calea mea sau vreo cale de scăpare.
Hei, hei, sunt doar într-o gară din mijlocul unui pustiu adeseori populat! Și nu sunt zombie, sunt doar câțiva pescari care așteaptă trenul ca și mine...păcat, ar fi ieșit un film bun. Replică genială a unei domnițe pescar, sau ce denumire o avea ea, ”Tu nu ești în starea ta, băiete!”. Băiete a.k.a un nene bătut de soare bine care traversează random calea ferată. Și să vezi ce a început de aici..
Ieri, 15 august, am avut marea onoare de a circula cu una dintre limuzinele CFR...și ce mai onoare, oameni de seamă în vagonul în care mă aflam, nu glumă! Știți oamenii ăia cultivați și care transmit și altora culturile de pepeni din mintea lor, nu? Că doar nu o să le țină doar pentru ei, ar fi și păcat!
Informații muuulte, dar la corectitudine mai lucrăm..ce să faci? Nu suntem toți deștepți, pardon! Sau poate suntem și ne-am pierdut, românii oricum sunt deștepți. Eu cred că m-am născut în China, n-am treabă cu ei.
Bun, să revenim. La coborârea din tren am realizat că bagajul meu de cunoștințe este mult mai mare decât atunci când am urcat și, spre rușinea mea, eu nu eram la curent cu toate acele informații...să le fi ratat?
Liniște în tren, aer condiționat aproape la jumătate, doar suntem în limuzină, dintr-o dată un călător anunță ultimele știri ( cred că era de vreo 3 zile știrea...): ”Bă, au luat fetele ălea medalie, la spadă, scrimă, sabie...sau cum i-o zice! Ah, au fost de milioane, oricum e singura medalie pe care o avem! ”
Greșit, am mai luat vreo 3 de atunci, dar informația trece și călătorii ating un alt subiect delicat, decesul Reginei Ana.
Cucoană rujată cu mov orbitor, bluză cu dantelă tot mov, afirmă: ”De 2 săptămâni parcă au înnebunit ăștia de televizor, cine dracu` e și Regina Ana? A murit, i-au făcut reclamă, gata, alta la rând!”
Câtă exactitate, domne! Fix 2 săptămâni..cred că și-a notat în smartphone, avea și din ăla..
Runda următoare: ”destrăbălata care a avut concert aseară”! Decor pitoresc, tren în mișcare, băbuță la 60 de ani strigă tare, tare: ”A venit o destrăbălată să cânte la București și au dat-o ăștia la televizor, urâtă mai e, maică..era și neagră!” Completarea de rigoare: probabil, nu zic să fie neapărat așa, făcea referire la Rihanna, artistă mare, părerea mea.
Cu fiecare stație trenul devenea din ce în ce mai aglomerat, AC-ul nici nu avea cum să mai facă față, așa că un domn, 40+, gătit de sărbătoare, și-a scos evantaiul din poșetă și a început a-și face vânt. Logic, nu? A urmat apoi comentariul aproape amuzant al colegului din fața sa și care l-a amuzat doar pe el: ”Du-te naiba, zici că ești gheișă din aia!” Mare om, mare comparație!
La fiecare oprire avea loc o avalanșă fizică și una sonoră. Cum limuzina circula cu puterea luminii pe aripile vântului, cred că la staționare văzduhul nu ne mai ajuta și cădeam din norișorul de puf și plin de confort clasa A+. Cutremur de 7 grade pe scara Richter, a ajuns trenul într-o stație oarecare, mare zarvă... unii s-au speriat, alții s-au lovit, alții aveau capul prea mare și nu le mai avea loc în tren și tot asa, fiecare cu ale lui. Să nu omitem că o tânără, în lumea ei, tot asculta o piesă incredibil de enervantă cu niște condimente și continente.
După câteva minute se anunță că trenul va staționa 40 de minute pentru a face loc unei limuzine mai mari să treacă ( călătorii din ea probabil erau mai deștepți decât cei care împărțeau limuzina cu mine și aveau prioriate). Călătorii s-au cam supărat, ce-i drept, dar au hotărăt să iasă la iarbă verde, la o țigară sau vreo 20...că doar suntem la ”popas”, zice o doamnă mai arțăgoasă!
Culoarea de umplutură din tabloul nostru abstract este veșnicul vânzător ambulant care a dat iama în trenul care naufragiase în mijlocul Amazonului, total opus stației de plecare.
Citez: ”Semințe, ciocolăți, cutii de prăjituri avem!” Omul potrivit la locul potrivit!
Și când te gândești că era o zi banală de luni...
Sursă foto:
Actul 1, Scena 1
O mulțime de zombie se îndreptă către mine și nu știu ce să fac, să mă ascund? unde? Sunt în mijlocul pustietății și nicio sursă de ajutor în calea mea sau vreo cale de scăpare.
Hei, hei, sunt doar într-o gară din mijlocul unui pustiu adeseori populat! Și nu sunt zombie, sunt doar câțiva pescari care așteaptă trenul ca și mine...păcat, ar fi ieșit un film bun. Replică genială a unei domnițe pescar, sau ce denumire o avea ea, ”Tu nu ești în starea ta, băiete!”. Băiete a.k.a un nene bătut de soare bine care traversează random calea ferată. Și să vezi ce a început de aici..
Ieri, 15 august, am avut marea onoare de a circula cu una dintre limuzinele CFR...și ce mai onoare, oameni de seamă în vagonul în care mă aflam, nu glumă! Știți oamenii ăia cultivați și care transmit și altora culturile de pepeni din mintea lor, nu? Că doar nu o să le țină doar pentru ei, ar fi și păcat!
Informații muuulte, dar la corectitudine mai lucrăm..ce să faci? Nu suntem toți deștepți, pardon! Sau poate suntem și ne-am pierdut, românii oricum sunt deștepți. Eu cred că m-am născut în China, n-am treabă cu ei.
Bun, să revenim. La coborârea din tren am realizat că bagajul meu de cunoștințe este mult mai mare decât atunci când am urcat și, spre rușinea mea, eu nu eram la curent cu toate acele informații...să le fi ratat?
Liniște în tren, aer condiționat aproape la jumătate, doar suntem în limuzină, dintr-o dată un călător anunță ultimele știri ( cred că era de vreo 3 zile știrea...): ”Bă, au luat fetele ălea medalie, la spadă, scrimă, sabie...sau cum i-o zice! Ah, au fost de milioane, oricum e singura medalie pe care o avem! ”
Greșit, am mai luat vreo 3 de atunci, dar informația trece și călătorii ating un alt subiect delicat, decesul Reginei Ana.
Cucoană rujată cu mov orbitor, bluză cu dantelă tot mov, afirmă: ”De 2 săptămâni parcă au înnebunit ăștia de televizor, cine dracu` e și Regina Ana? A murit, i-au făcut reclamă, gata, alta la rând!”
Câtă exactitate, domne! Fix 2 săptămâni..cred că și-a notat în smartphone, avea și din ăla..
Runda următoare: ”destrăbălata care a avut concert aseară”! Decor pitoresc, tren în mișcare, băbuță la 60 de ani strigă tare, tare: ”A venit o destrăbălată să cânte la București și au dat-o ăștia la televizor, urâtă mai e, maică..era și neagră!” Completarea de rigoare: probabil, nu zic să fie neapărat așa, făcea referire la Rihanna, artistă mare, părerea mea.
Cu fiecare stație trenul devenea din ce în ce mai aglomerat, AC-ul nici nu avea cum să mai facă față, așa că un domn, 40+, gătit de sărbătoare, și-a scos evantaiul din poșetă și a început a-și face vânt. Logic, nu? A urmat apoi comentariul aproape amuzant al colegului din fața sa și care l-a amuzat doar pe el: ”Du-te naiba, zici că ești gheișă din aia!” Mare om, mare comparație!
La fiecare oprire avea loc o avalanșă fizică și una sonoră. Cum limuzina circula cu puterea luminii pe aripile vântului, cred că la staționare văzduhul nu ne mai ajuta și cădeam din norișorul de puf și plin de confort clasa A+. Cutremur de 7 grade pe scara Richter, a ajuns trenul într-o stație oarecare, mare zarvă... unii s-au speriat, alții s-au lovit, alții aveau capul prea mare și nu le mai avea loc în tren și tot asa, fiecare cu ale lui. Să nu omitem că o tânără, în lumea ei, tot asculta o piesă incredibil de enervantă cu niște condimente și continente.
După câteva minute se anunță că trenul va staționa 40 de minute pentru a face loc unei limuzine mai mari să treacă ( călătorii din ea probabil erau mai deștepți decât cei care împărțeau limuzina cu mine și aveau prioriate). Călătorii s-au cam supărat, ce-i drept, dar au hotărăt să iasă la iarbă verde, la o țigară sau vreo 20...că doar suntem la ”popas”, zice o doamnă mai arțăgoasă!
Culoarea de umplutură din tabloul nostru abstract este veșnicul vânzător ambulant care a dat iama în trenul care naufragiase în mijlocul Amazonului, total opus stației de plecare.
Citez: ”Semințe, ciocolăți, cutii de prăjituri avem!” Omul potrivit la locul potrivit!
Și când te gândești că era o zi banală de luni...
Sursă foto:
Comentarii
Trimiteți un comentariu