Acasă la ei.
Mult timp ai fost departe de ei și le-ai dus dorul. Știi prea bine că te-au așteptat ca pe o rază de soare după un ger cumplit. Nu mai contează câte zile lumină au trecut de când i-ai văzut.
Ai cam uitat să îi suni și te simți vinovat, dar ei nu s-au supărat. Te-au sunat și din nou ai uitat să le răspunzi. Nu îți e greu să îi tot amâni, să le spui că vei veni și să tot eviți momentul? Și ce dacă le-ai pus cadouri scumpe sub brad? Știi prea bine că niciodată nu le vei putea cumpăra dragostea. Iubirea lor e necondiționtă și ar trebui să nu te îndoiești de ea vreodată.
Sângele te cheamă și te roagă să nu uiți de unde ai plecat. La fel fac și ei. Te iubesc de la distanță și așteaptă cu mare nerăbdare să vii..dar tu cand vii? Azi, mâine...cândva.
Părinții tăi te strigă, îi auzi? Inima le bate mai tare când știu că vii și nici nu e nevoie să le spui, inima lor simte. Simte încât mai are puțin și le iese din piept când ajungi în fața ușii.
O lacrimă le curge pe obraz și te strâng în brațe. A trecut ceva de la ultima voastră întâlnire, dar e la fel de frumoasă.
Povestiți, râdeți, glumiți, mâncați, dormiți și vă treziți. Îi pui la curent cu ce e nou în viața ta, ce planuri ai, iar ei te sorb din priviri. Ești copilul lor pe care l-au așteptat luni întregi să vină și a venit. O scurtă escală pe la rudele mamei, una pe la rudele tatălui și zilele trec instant. Îți place atât de mult tabloul ăsta încât ai da orice să fii din nou copil, să nu mergi la job și să nu mai stai departe de ai tăi.
Dar tu pleci. Îți iei bagajul pe care nu ai vrut să îl defaci și pleci. Ei rămân aici, cu mândrie în ochi, cu părul nins de vreme și de griji. Poate îți faci mai mult timp în anul care vine și îi vizitezi mai des.
Ușa casei se închide.
Te uiți pierdut la ea și nu se mai deschide, dar ei stau la geam și plâng de fericire. Copilul lor a venit, dar a plecat mult mai devreme decât at fi trebuit. Îl așteaptă o petrecere și nu poate irosi trecerea dintre ani pentru care și-a cumpărat haine noi...
Ai cam uitat să îi suni și te simți vinovat, dar ei nu s-au supărat. Te-au sunat și din nou ai uitat să le răspunzi. Nu îți e greu să îi tot amâni, să le spui că vei veni și să tot eviți momentul? Și ce dacă le-ai pus cadouri scumpe sub brad? Știi prea bine că niciodată nu le vei putea cumpăra dragostea. Iubirea lor e necondiționtă și ar trebui să nu te îndoiești de ea vreodată.
Sângele te cheamă și te roagă să nu uiți de unde ai plecat. La fel fac și ei. Te iubesc de la distanță și așteaptă cu mare nerăbdare să vii..dar tu cand vii? Azi, mâine...cândva.
Părinții tăi te strigă, îi auzi? Inima le bate mai tare când știu că vii și nici nu e nevoie să le spui, inima lor simte. Simte încât mai are puțin și le iese din piept când ajungi în fața ușii.
O lacrimă le curge pe obraz și te strâng în brațe. A trecut ceva de la ultima voastră întâlnire, dar e la fel de frumoasă.
Povestiți, râdeți, glumiți, mâncați, dormiți și vă treziți. Îi pui la curent cu ce e nou în viața ta, ce planuri ai, iar ei te sorb din priviri. Ești copilul lor pe care l-au așteptat luni întregi să vină și a venit. O scurtă escală pe la rudele mamei, una pe la rudele tatălui și zilele trec instant. Îți place atât de mult tabloul ăsta încât ai da orice să fii din nou copil, să nu mergi la job și să nu mai stai departe de ai tăi.
Dar tu pleci. Îți iei bagajul pe care nu ai vrut să îl defaci și pleci. Ei rămân aici, cu mândrie în ochi, cu părul nins de vreme și de griji. Poate îți faci mai mult timp în anul care vine și îi vizitezi mai des.
Ușa casei se închide.
Te uiți pierdut la ea și nu se mai deschide, dar ei stau la geam și plâng de fericire. Copilul lor a venit, dar a plecat mult mai devreme decât at fi trebuit. Îl așteaptă o petrecere și nu poate irosi trecerea dintre ani pentru care și-a cumpărat haine noi...
Comentarii
Trimiteți un comentariu